Home Imprumuturi Imprumuturi de nevoi personale Ghid privind încheierea contractelor de credit

Ghid privind încheierea contractelor de credit

Partea I – Explicatii teo retice

Partea  a II-a – Intrebari frecvente



Partea I-Explicații teoretice

A. Legislația aplicabilă:

1. Aplicabilitate în funcție de tipuri de contracte și momentul încheierii acestora

a. Contracte de credit ipotecar pentru investiții imobiliare noi

  • se aplică dispozițiile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare, care se completează cu dispozițiile Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, cu modificările și completările ulterioare (art. 1, art. 2 lit. a) -g), art. 3-5, 10-12, art. 13 alin. (2), art. 16-25, 27-28 și 33-34) și ale O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

b. Contracte de credit ipotecar pentru investiții imobiliare existente la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2010 (21 iunie 2010)

  • se aplică dispozițiile Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, cu modificările și completările ulterioare (art. 1, art. 2 lit. a)-g), art. 3-5, 10-12, art. 13 alin. (2), art. 16-25, 27-28 și 33-34), care se completează cu dispozițiile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare (art. 371, art. 66-69) și ale O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
c. Celelalte tipuri de contracte de credit noi (încheiat după data de 21 iunie 2010)
se aplică dispozițiile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare care se completează cu dispozițiile O.G. 21/1992, privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

d. Celelalte tipuri de contracte existente la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2010 (21 iunie 2010)

  • se aplică dispozițiile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare (art. 371, art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare, art. 50-55, art. 56 alin. (2), art. 57 alin. (1) și (2), art. 66-71) care se completează cu dispozițiile O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
 
2.  Aplicabilitatea dispozițiilor art. 91-93 din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la serviciile financiare


La data de 27 decembrie 2008 a intrat în vigoare OUG 174/2008 privind modificarea și completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, ocazie cu care s-au introdus în OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor o serie de dispoziții referitoare la serviciile financiare. 

Aparent în cazul acestor noi dispoziții prevăzute de  art. 91-93 din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-ar ridica o problemă de aplicabilitate a€“ în acest caz au existat opinii conform cărora aceste noi prevederi nu ar putea fi aplicate contractelor de credit încheiate înainte de data de 27 decembrie 2008.

În opinia noastră, însă, noile norme introduse în O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile și contractelor încheiate de consumatori cu furnizorii de servicii financiare, existente la data intrării lor în vigoare.

Conform principiului aplicării imediate a legii noi, legea nouă se aplică de la intrarea sa în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situațiilor juridice ce se vor naște, modifica sau stinge după această dată, ci și situațiilor în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare, precum și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.

Contractele de credit sunt contracte cu executare succesivă, cu alte cuvinte, sunt contracte ale căror efectele juridice nu se produc dintr-o dată, ci pe parcursul timpului, uneori pe parcursul a câțiva zeci de ani.

În aceste condiții , este posibil ca legile care își găseau aplicabilitate la momentul încheierii contractului să se modifice sau să fie abrogate, așa cum de altfel s-a întâmplat cu OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori și cu O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Exemplu: rata lunară se formează și devine exigibilă în principiu în fiecare lună a€“ orice modificare a structurii ratei sau a nivelului acesteia față de cele stabilite inițial se va face în funcție de dispozițiile contractului și ale legii aflate în vigoare la momentul modificării. Prin urmare, în cazul nostru, dacă în contract nu există dispoziții mai favorabile, se vor aplica dispozițiile O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deci creditorul va trebui să notifice consumatorul în cauză cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a modificării, consumatorul având un termen de 15 zile pentru a transmite băncii acceptul sau refuzul sau. Netransmiterea unui răspuns din partea consumatorilor în termenul menționat nu constituie acceptare tacită. Notificarea se face în funcție de opțiunea consumatorului, iar creditorul este obligat să pună la dispoziția consumatorului un nou grafic de rambursare (art. 93, lit. i-j din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ).

B. Situația actelor adiționale stabilite de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

1. Actele adiționale semnate de consumatori
Conform art. II, alin. 1 din Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, „actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.”

Prin urmare, atât timp cât aceste acte adiționale au fost semnate de cele două părți ele își vor produce efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați.

Totuși, dacă actele adiționale semnate, dar și contractele inițiale conțin dispoziții contrare regulilor stabilite prin O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu se vor aplica. Dispozițiile stabilite prin O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt imperative, ceea ce are drept efect faptul că părțile nu pot deroga de la acestea prin contract.

De asemenea, orice clauză contractuală, fie că a fost stabilită prin contractul inițial, fie că a fost introdusă prin actul adițional, poate fi supusă controlului autorităților cu atribuții în domeniu și al instanțelor de judecată din perspectiva Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

2. Actele adiționale nesemnate și considerate acceptate tacit
Conform art. II, alin. 1 din Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, „actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

În primul rând trebuie discutată situația actelor adiționale care cuprind dispoziții suplimentare față de cele impuse de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori în varianta inițială a€“ discuție valabilă și în contextul actelor adiționale acceptate și semnate de consumatori.

Astfel, potrivit art. 95 alin. 4 din OUG nr.50/2010 în formă existentă înainte de modificările/completările survenite prin Legea 288/2010, orice astfel de dispoziție suplimentară era considerată a fi lovită de nulitate absolută.

Cu privire la abrogarea unor dispoziții care stabileau cauze de nulitate, în literatura de specialitate și în jurisprudență pozițiile au fost diferite. Pe de o parte s-a considerat că abrogarea dispozițiilor stabilind o cauză de nulitate nu are nici un efect așupra existenţei aceste cauze, cu alte cuvinte actul este în continuare nul. Pe de altă parte, s-a considerat că abrogarea dispoziţiilor privind o cauză de nulitate duce la validarea actelor juridice afectate de această cauză.

În opinia noastră modificarea acestei dispoziții din art. 95 din OUG 50/2010 reprezintă o eroare extrem de gravă din partea legiuitorului. Regula stabilită prin art. 95 era menită să apere consumatorii de eventualele abuzuri ale creditorilor, care ar fi putut profita incluzând în actele adiționale a€“ așa cum, de altfel, s-a întâmplat, alte clauze contractuale care nu ar fi fost impuse de OUG 50/2010, cu atât mai mult cu cât este vorba de acte adiționale considerate acceptate tacit.

Practic, ce îl  împiedică pe creditor să prezinte un act adițional în care să fi introdus tot felul de clauze contractuale suplimentare, în folosul său, afirmând că acela este actul adițional acceptat tacit de consumator?

Revenind, și în cazul actelor adiționale considerate acceptate tacit sunt aplicabile dispozițiile O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la neaplicabilitatea dispozițiilor contrare a€“ de exemplu, în cazul în care au fost introduse clauze referitoare la costuri, care nu respectau prevederile OUG 50/2010, acestea trebuiau notificate consumatorilor cu 30 de zile înainte și consumatorul trebuia să-și dea acordul cu privire la încheierea actului adițional în forma propusă de creditor, lipsa unui răspuns neputând fi considerată acceptare tacită (conform prevederilor OG 21/1992) a€“ și ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la controlul caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Ar fi bine că în aceste cazuri consumatorii să profite de faptul că, așa cum este stabilit prin Legea 288/2010, pot denunța actul adițional prin notificarea băncii în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 02.01.2011.

Partea a II-a Întrebări frecvente

A. Consumatori care au acceptat și au semnat actele adiționale:

1. Am semnat actul adițional propus de bancă potrivit OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Ce se va întâmpla în continuare dacă OUG 50/2010 nu se mai aplică contractelor de credit în derulare? Ce trebuie să fac?
În acest caz, conform art. ÎI alin. 1 din Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, urmează să se aplice dispozițiile cuprinse în contractele de credit, astfel cum au fost modificate și completate prin actele adiționale semnate ulterior.
Consumatorii nu trebuie să îndeplinească nicio formalitate în acest sens.

2. Am semnat actul adițional propus de bancă potrivit OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Banca mi-a transmis o scrisoare prin care mă anunța că, în urma modificării OUG 50/201 de către Legea nr.288/2010, trebuie să modifice contractul de credit/actul adițional. Ce trebuie să fac?
În acest caz, răspunsul depinde de ce anume dorește bancă să modifice. Dacă banca modifică actul adițional prin preluarea dispozițiilor Legii 288/2010, acest lucru poate fi acceptat, atât timp cât nu este depășit cadrul dispozițiilor din Legea 288/2010.
Orice altă modificare ar trebui respinsă de consumator.

3. Am semnat actul adițional propus de bancă potrivit OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. În acest caz contractul mai poate fi modificat de bancă? În ce condiții?
 Pentru modificarea contractelor creditorii trebuie să respecte prevederile contractuale introduse prin actul adițional, acolo unde acestea nu există, sau prevederile din O.G. 21/1992, cu privire la modul de modificarea a clauzelor, interdicția modificării unor costuri, termenele în care pot fi aduse la cunoștință consumatorilor eventualele modificări și posibilitatea consumatorilor de a accepta sau nu modificările propuse.

B. Consumatori care nu au semnat actele adiționale, considerate acceptate tacit

1. Banca nu mi-a propus și nu am semnat nici un act adițional. Am înțeles că acesta este considerat acceptat tacit, deși eu nu l-am văzut niciodată. Ce pot face?
În primul rând ar trebui să solicitați, cât mai repede de la creditor, un exemplar al actului adițional. Dacă nu sunteți de acord cu cele prevăzute a€“ mare atenție la modul de formare al ratei dobânzilor și la valoarea comisioanelor a€“ aveți posibilitatea ca, până la data de 03 martie 2011 să transmiteți o notificare băncii în vederea anulării actului adițional și revenirea la prevederile anterioare ale contractului de credit.

2. Nu am semnat actul adițional. În cazul în care doresc să renunț la acesta, cum o pot face?
Legea nu stabilește care sunt formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a transmite notificarea renunțării la actul adițional. Este bine ca această notificare să fie transmisă prin poștă, cu confirmare de primire sau să fie depusă personal și înregistrată la creditor.

3. Nu am semnat actul adițional. Dacă transmit băncii o notificare de renunțare, din contractul meu vor dispărea și unele prevederi care-mi sunt favorabile. În această situație cum mai sunt protejat?
Chiar dacă OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori nu se mai aplică și contractelor existente la data intrării sale în vigoare, iar Legea 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice a fost abrogată, o anumită protecție tot mai există.
În primul rând, contractele ar fi trebuit să fie redactate în conformitate cu Legea 289/2004, preluând drepturile și obligațiile stabilite prin intermediul acesteia.
În al doilea rând, dispozițiile privind serviciile financiare introduse în anul 2008 în O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor se aplică atât contractele existențe, cât și contractelor încheiate ulterior modificării.
În al treilea rând, trebuie menționat faptul că din contractul de credit nu pot fi anulate clauze fără acordul consumatorului. Legea 288/2010 oferă posibilitatea anulării actele adiționale considerate acceptate tacit în baza OUG 50/2010, dar această anulare nu poate fi extinsă și la alte clauze existente înainte de momentul de la care actele adiționale au început să-și producă efectul.
În sfârșit, fiind vorba de contracte standard, acestea sunt supuse controlului autorităților și al instanțelor judecătorești, la cererea consumatorilor, dacă în cadrul lor există clauze abuzive.

4. Chiar dacă nu am semnat actul adițional, sunt de acord cu dispozițiile sale și doresc să fie menținut în continuare. Banca în schimb mi-a transmis o notificare prin care sunt anunțat că dorește să renunțe la acest act adițional. Ce pot să fac?
Curtea Constituțională, în motivarea deciziei de respingere a obiecției de neconstituționalitate a Legii 288/2010, menționează faptul că este nevoie de acordul consumatorilor pentru ca o astfel de notificare să aibă efect.
Prin urmare, atât timp cât nu sunteți de acord cu renunțarea la actul adițional, banca nu îl poate anula. Este bine ca, după primirea notificării din partea băncii, să transmiteți către creditor o scrisoare cu confirmare de primire, prin care să-l anunțați asupra faptului că nu sunteți de acord cu notificarea.

5. Nu am semnat actul adițional. Banca mi-a transmis o notificare de renunțare la acesta și, în același timp, m-a informat că în urma modificării OUG 50/2010, trebuie să modifice contractul de credit/actul adițional. Ce trebuie să fac?
Dacă actul adițional nu a fost semnat, banca poate transmite o notificare de renunțare la aplicarea prevederilor OUG 50/2010, însă nu are dreptul să modifice alte clauze existente în contractul inițial, fără acordul consumatorului. Este bine să fie depusă o reclamație la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor.

B. Consumatori care nu au semnat actele adiționale și au transmis o notificare în acest către creditor

1. Nu am semnat actul adițional și m-am opus, notificând acest lucru băncii. În această situație se consideră că actul adițional a fost acceptat tacit și în cazul meu? Trebuie să mai fac ceva?
Problema consumatorilor care au transmis creditorilor notificări privind refuzul de a semna actul adițional nu are o soluție clară. OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori stabilea doar că acele acte adiționale care nu au fost semnate până la expirarea termenului limită vor fi considerate acceptate tacit, dar fără a preciza ce se întâmplă cu persoanele care le refuză. În acest context se poate interpreta că acele acte adiționale  sunt considerate acceptate tacit numai parțial, respectiv pentru partea pe care consumatorul nu a refuzat-o prin notificarea adresată băncii. Dar aceasta este numai una din interpretările care pot fi date.
Prin urmare, în cazul în care consumatorii nu sunt de acord cu dispozițiile actelor adiționale este bine să transmită băncii o notificare în acest sens, solicitând anularea acestora. În caz contrar, pot lăsa să treacă data de 3 martie 2011 fără a lua vreo măsură, acceptând ca actele adiționale să li se aplice în continuare.

Pentru mai multe informaţii, accesează rubrica Întreabă expertul.


Site realizat cu mândrie de graficaro.net - servicii de creare site