Home Noutati

Leul n-a făcut politică vara asta

În războiul politic care ne-a bulversat recent, creșterea cursului de schimb a fost folosită că argument pentru a delegitima procesul de suspendare a Președintelui. „Uite ce i-ați făcut leului!”. Cât a fost politică, cât economică și cât monetară scăderea leului față de euro în această vară?
 
În primul rând, să vedem contextul extra-referendum. În 2012, leul scăzuse cu 2% față de euro, cu 15% față de forint, cu 9% față de zlot înainte de 3 iulie, momentul declanşării procesului de suspendare. Valutele regionale se apreciau față de euro (nici nu e greu ca o valută care are doar tiparul BCE în spate să piardă teren) cu exepţia leului. De ce făcea figură separată moneda națională? De la sfârșitul lui 2011, BNR începuse să introducă lichiditate în piață. Băncile puteau ridica lei fără limită de sumă în licitațiile repo săptămânale. Banca Centrală a socotit că în acest fel economia e ajutată (se creditează companiile), statul ajutat și el (leii băncilor erau invitați să poftească în vagoanele certificatelor de trezorerie emise de Ministerul Finanțelor). Numai că o parte însemnată din bani n-a mers nici spre finanțarea economiei, nici spre cea a statului, ci a tulit-o peste graniță în repatrieri de valută (de aici creșterea euro). 
 
 Ce s-a întâmplat în momentul izbucnirii crizei? Fenomenul „migratiei” valutare s-a accentuat si pe fond emotional, în mai puțin de o lună, leul pierduse peste 4% față de euro, speculatiile au fost și ele încurajate. BNR a reacționat prompt și a închis robinetul finanțărilor nelimitate pentru bănci. De la 12-18 miliarde lei, sumele oferite au scăzut la 6 miliarde la începutul lui august, apoi la 5 și apoi 4 miliarde. Confruntate cu lipsă de lei, băncile au început să mai vândă din euro iar cursul și-a revenit miraculos ( de la 4,64 la 4,45 lei/euro) deși scandalul suspendării nu se încheiase. Până la urmă, confruntată cu spectrul creșterii dobânzilor la lei (mai puțini lei, dobânzi mai mari, deci costuri crescute pentru stat și restul debitorilor) BNR a reînceput să pompeze lei în bănci la începutul lui septembrie, fără limită de sumă, și asta s-a văzut din nou în curs, care a săltat de la 4,45 la 4,49 lei.
 
Cu alte cuvinte, scăderea leului n-a fost nici politică, nici măcar economică (economia nu putea reacționa atât de negativ în mai puțin de o luna) ci...monetară și marginal speculativă. Asta nu înseamnă că politicienii n-au încercat să tragă spuza pe turta lor de câte ori au avut ocazia, exagerând, victimizându-se, plângând pe umerii țărișoarei, soarta leuțului. 
 
Pentru mai multe informaţii, accesează rubrica Întreabă expertul.
 
7 septembrie 2012

Ce perspective au creditele în valută?

Turbulențele din politica internă au pus sub presiune cursul leului in ultima lună. Cine a monitorizat însă atent evoluțiile din piețele valutare a putut observa că declinul monedei naționale începuse înainte de demararea procedurilor de suspendare a Președintelui. Ce se întâmplă cu “oaza de stabilitate” pe care o reprezenta leul și ce perspective au pe termen mediu împrumuturile în euro?
 
La finalul lunii iulie, până la Referendumul pentru suspendarea Președintelui, în dreptul leului se consemna o pierdere de peste 6 procente față de euro. Mai bine de jumătate din această depreciere era rezultatul luptelor politice din luna lui cuptor. Nu pare mult, dar este alarmant dacă ne raportăm la evoluțiile monedei naționale față de valutele regionale (forint, zlot, coroana din Cehia) cu care obișnuiam să ne comparam. În același interval, toate (!) s-au apreciat față de euro! Cu alte cuvinte, nu doar că leul slabeste în fața monedei unice europene, ci are această mișcare simultan cu întărirea celorlalte valute din regiune (pentru edificare: în 2012 coroana din Cehia are un avans de 9% față de leu, zlotul de peste 15%, iar forintul de peste 20% faţă de moneda naţională!). 
 
Ce se întâmplă în Europa și în România? În Europa, Banca Centrală Europeană cochetează tot mai mult cu ideea de a deveni cumpărător de ultimă instanță pentru bondurile țărilor cu probleme (Spania, Italia, Portugalia). Asta înseamnă o injecție suplimentară de monedă, deci deprecierea euro în fața monedelor care nu au încă ..tiparul în spate. De ce nu se apreciază și leul? Ei, aici avem un cumul de factori: vârf apropiat de rambursări în contul datoriei publice externe (aproape 10 miliarde euro în intervalul 2013-2014), dezechilibru cronicizat între ieșirile și intrările de valută (remiterile muncitorilor din străinătate s-au redus, la fel investiţiile străine directe și nici fonduri europene nu prea absorbim), instabilitate în viața politică ce afectează mediul economic, deci mare oportunitate mare sesizată de speculatori. 
 
Trăgând linie, lucrurile nu arată deloc bine pe termen mediu și lung din perspectiva cursului de schimb (să nu uităm că euro este monedă în care s-au contractat majoritatea creditelor populației, iar dolarul cea a importurilor energetice) și nici pe termen scurt dacă avem în vedere amânarea unui verdict privind validarea/invalidarea Referendumului de demitere a Președintelui. Mare grijă deci, pentru cei ce cochetează cu ideea solicitarii unui împrumut în valută. “Împrumută-te doar în moneda în care ai veniturile” este un îndemn mai înțelept ca niciodată în actualul context.

Pentru mai multe informaţii, accesează rubrica Întreabă expertul.

02.08.2012

Comparaţie randamente

Cum pui 50.000 euro să lucreze pentru tine? Comparații între dobânzi la depozite, venituri din chirii, dividende
 
Nu se fac deseori evaluări ale randamentelor potențiale pentru active din categorii diferite. Poți compara între ele depozite, poți pune umăr la umăr depozitele și divindendele plătite de acțiunile listate la bursă, dar o comparație depozite-chirii se întâlnește mai rar. Și asta pentru că nu oricine are la îndemână câteva zeci de mii de euro în urma vânzării unui imobil. Am întâlnit însă un caz concret: un posesor de apartament de 2 camere într-un bloc ceaușist (evaluat la 45.000-50.000 euro) dintr-un cartier din București, care se întreba sincer dacă vânzarea recentei sale moșteniri n-ar fi mai profitabilă decât închirierea pe termen lung.
  
Calculele nu sunt greu de făcut, mai ales dacă limităm alternativele la plasamente din piațade capital și eliminăm varianta demarării unei afaceri pe cont propriu care ar avea din start rate de profit mai mari (evident, și riscuri pe măsură).
 
Să le luăm pe rând. Chirie. Amicul meu putea încasa din chirie în jur de 250 euro/luna. Adică 3.000 euro pe an, brut. Dând deoparte impozitul de 16% aplicat după scăderea cheltuielilor deductibile (25% din chirie) ajungem la un câștig net de 1890 euro pe an. Randament din închirie de 4% (am considerat valoarea proprietății 47.500 euro). 
 
Depozite în euro. Nu iau în calcul în acest moment transformarea celor 47500 euro ce se pot obține din vânzarea imobilului în dolari sau lei, din cauza impredictibilităţii cursului de schimb. Căutând pe Conso.ro după topul dobânzilor la euro pentru un depozit cu scadență la 3 luni, veți găsi cele mai mari randamente (4%) la câteva bănci grecești de talie mică. Băncile mai mari însă, din top 5, plătesc dobânzi la aceeași scadență ceva mai mici: 2,5-3%. Atenţie, dobânda afișată reprezintă însă câștigul brut, scăzând 16% impozit pe dobândă, ajungem pentru băncile mari la randamente de 2,1-2,5%. 
 
La randament aproape dublu, ar rezulta că este mai avantajos să închiriezi proprietatea decât să vinzi punând banii în bancă. N-am luat însă în calcul deprecierea valorii proprietății în timp și nici eventualele neplăceri cu chiriașii, plus costurile adiționale pentru proprietar (reparații periodice, fond rulment, impozit proprietate); în schimb, pentru depozitul la termen, grijile posesorului sunt mult mai mici. În plus, în cazul unui scenariu inflaționist intern, valoarea proprietăților va fi afectată suplimentar (eventualii cumpărători au venituri în lei). Până la urmă, alegerea între chirie și plasarea banilor în bancă ar trebui să țină cont de variabile suplimentare: vârstă proprietarilor (dacă ești trecut de 70 de ani și nu ai copii te mai gândești la închiriere?), potențialul zonei, perspectivele economiei, etc. 
 
Dar în cazul unui pariu mai riscant, acțiuni la bursă de pildă? Să luăm cazul a două dintre cele mai tentante companii listate din perspectiva randamentului la dividend: Fondul Proprietatea (7,5%) și Transgaz (15%). Este vorba de un randament în lei, diluat eventual de deprecierea leului față de euro. Întrebarea de 100 de puncte este în ce măsură leul se va deprecia în continuare mai mult decât diferența dintre inflația din România și cea din zona euro? Dacă ne uităm că leul a pierdut 6% în fațaeuro în primele 7 luni ale lui 2012 perspectivele nu sunt deloc încurajatoare. Dacă ne gândim însă că jumătate din acest avans s-a consemnat în iulie, când a demarat procedura de suspendare a Președintelui, ne mai calmăm puțin. Ca si in cazul precedent, în condițiile unui scenariu inflaționist intern, acțiunile se vor descurca mai bine decât proprietățile imobiliare. Remarcați că n-am ales acțiuni riscante, care să ofere surprize proaste - Transgaz e monopol, deci are piață asigurată, iar FP-ul e la fel de sigur fiind un fond de investiții cu plasamente foarte diversificate (marea majoritate în domeniul energetic). 
 
Una peste alta, am obținut un rezultat previzibil: plasamentul cu cel mai mic risc asociat (depozitul) oferă cel mai scăzut randament, pe locul doi vine închirierea imobilului iar cel mai profitabil mod de a pune la lucru banii rezultați din ipotetica vânzare a apartamentului ar fi cumpărarea de acțiuni la plătitorii consecvenți de dividente listați la bursa de valori. 
 
Pentru mai multe informaţii, accesează rubrica Întreabă expertul.
 
30.07.2012


Site realizat cu mândrie de graficaro.net - servicii de creare site